Marcu 15:24 "... După ce L-au răstignit, și-au împărțit hainele între ei, trăgând la sorți ca să știe ce să ia fiecare... "

Cu ce-am plecat eu, Doamne, de la cruce?

– Să văd ce-mi pică mie, o sanda...
– Eu? Îmi doresc mai mult. Eu vreau cămașa sa...
– Eu? Poate-mi pică brâul, cel moale, cel de in...
– Suntem prea mulți soldați. Aș vrea măcar puțin
să prind și eu, măcar, atunci când arunc zarul,
s-apuc și eu ceva din ce-a avut „tâmplarul... ”

– Credea că-i împărat,
acum e unul din cei trei, e doar „tâlharul”.
– A vindecat pe mulți,
acum, ca orice muritor de rând, își bea întreg amarul.
– Întreaga viață-a fost un om de neînțeles...
– Am dat cu zarul șase... cămașa mi-am ales...
... și ziua e pe ducă, a fost o zi prea grea,
plec obosit spre casă, plec de la Golgota
cu un trofeu de preț, plec cu cămașa sa...

Și am dovada clară
că Cel ce se credea Mesia, Salvatorul,
azi a fost biruit...

În fața tuturor, fără drept de tăgadă,
Isus chiar a murit...


S-a-ntunecat tot cerul pe Dealul Căpățânii
pe când Isus murea în mugetul mulțimii,
pe când trăgeau la sorți să vadă ce le pică...
Nimeni nu-nțelegea secretul răstignirii,
prin care El, Isus, plătea, prin moartea-I grea,
păcatu-ntregii lumi, plătea chiar vina mea...

– Cu ce plec de la cruce? ...
La cruce nu e sorți,
la cruce este har,
har mult pentru cei morți...

La cruce vii murdar... pleci alb precum e lâna.
La cruce vii tâlhar... pleci prinț, căci El îți dă cununa.
La cruce vii în zdrențe, fără vreun drept, desculț,
pleci cu inel în deget... și îngerii cei mulți
înalță osanale Slăvitului Isus,
ce-a câștigat prin jertfă, din tirania morții,
din groapa fără fund, din ghearele satanei,
din bezna neagr-a nopții, din grea, pe veci, pierzare
și-adâncul greu păcat,
pe omul decăzut, împovărat de patimi, răpus și-ncătușat...

– Cu ce plec de la cruce?
– Nu haine, nu sandale, nu brâu frumos de in...
– Vreau inima curată, legată de iubire, nu de pământ străin.
– Vreau dor și fire nouă, tânjind să fiu umplut
de ceru-ntreg, de El...
– Vreau inimă de carne, nu inimă de lut...
– Vreau haina mântuirii, vreau dragostea dintâi.
– Vreau înnoirea firii, vreau pentru veci, Isus,
în mine să rămâi.
– Vreau viața, înfierea, vreau nașterea din nou.
– Vreau Duhul Sfânt, puterea...
– Vreau, vreau, vreau, vreau...
ecoul răstignirii Lui să-mi schimbe viața mea
și nu mai vreau hai-hui prin lumea aceasta rea...
Nu vreau cămașa Lui, nu vreau sandale reci,
nu vreau nici brâu de in,
ci vreau, Isus, pe veci
să fii al meu Stăpân, să fii al meu mereu,
precum I-ai fost lui Toma și Domn, și Dumnezeu...

Vreau Golgota să-mi fie locul în care eu,
prin jertfa lui Isus,
m-am împăcat pe veci cu Bunul Dumnezeu.

La Golgota e har, e har pentru cei morți.
Totul se dă în dar și nu cu zar, la sorți.
Azi este timpul în care întreaga viața ta,
smerit de stai sub cruce, chiar poate a se schimba...
La fel ca și tâlharul de Domnul mântuit,
tu poți schimba amarul în veșnic fericit.

Întinde-I mâna, spune-I cât ești de vinovat.
Golgota încă spală al lumii greu păcat...
Decide să primești din toată inima,
nu ce câștigi cu zarul, ci ce-ți dă jertfa Sa...
Nu brâu de in, sandale, nu, nici cămașa Sa,
nimic nu-i de valoare, nu asta-i Golgota...
Ci Golgota e locul unde, din slăvi de sus,
am căpătat salvarea și pacea prin Isus.

La cruce este har, mult har pentru cei morți.
Totul se dă în dar și nu cu zar, prin sorți.

Îți pun o întrebare. Răspunde-n sinea ta:
Cu ce-ai plecat tu oare azi de la Golgota?

16 iunie 2013

Sorin,
frate și prieten